Problematica lucrătorilor străini în Strategia Națională privind Imigrația

Discutăm în continuare despre Strategia Națională privind Imigrația pentru perioada 2021-2025, adoptată la finalul anului precedent. Amintim că, din perspectiva expertizei, intereselor și valorilor organizațiilor membre ale Coaliției pentru Drepturile Migranților și Refugiaților, vom urmări dimensiunea integrării, fără a minimiza nevoia de asigurare a securității.

Într-unul din articolele anterioare, am subliniat că nu sunt prevăzute măsuri pentru integrarea pe termen lung a lucrătorilor din țări terțe (din afara Uniunii Europene) și că aceasta este o problemă în sine.  În acest articol, vom discuta această problemă. Subliniem că nu ne referim la situația persoanelor care au o formă de protecție în România, cum sunt refugiații din Ucraina.

Care sunt problemele întâmpinate de lucrătorii străini?

În timpul pandemiei, mass-media a prezentat situații în care aceștia au ajuns în situații dificile, și din cauza crizei Covid-19:

• Un grup de muncitori din Sri Lanka a fost abandonat pe Aeroportul Otopeni de către angajatorul lor din Botoșani. A fost nevoie de intervenția doamnei ministru Alexandru pentru a se găsi o soluție.
• Un grup de muncitori din țările din Africa de Nord se află blocați de mai multe săptămâni la Sibiu, după ce angajatorul lor nu și-a îndeplinit obligațiile asumate. Ei sunt sprijiniți de organizații non-guvernamentale, iar situația nu a fost încă clarificat.
• Mai mulți muncitori din țări asiatice se află în situație incertă în județul Brașov, unde sunt angajați în unități hoteliere și de alimentație publică. Sunt în continuare susținuți de angajatorii lor, dar situația se poate înrăutăți oricând.

Nu sunt cazuri singulare. Și înainte de pandemie, mass-media a prezentat cazurile unor muncitori din țări terțe aflați în situații limită în România: mai multe grupuri de muncitori vietnamezi în situație de exploatare în construcții; un grup de muncitori asiatici în conflict cu angajatorul lor la Timișoara; un grup de muncitori chinezi în situație dificilă, în domeniul textile, la Bacău; și exemplele pot continua.

Aceste situații pot fi puse în oglindă cu imaginea muncitorilor români nedreptățiți de angajatorii lor în ferme sau pe șantiere din Germania, Olanda, Italia și alte țări. Ne revoltă situația concetățenilor noștri, dar, iată nu reușim să împiedicăm ca alți străini, veniți în România, să fie la rândul lor nedreptățiți. Acești muncitori au venit în România pentru a câștiga cinstit, din muncă, și astfel contribuie la bunăstarea și prosperitatea societății românești.

Noi, la CDMiR, credem că avem datoria morală să îi tratăm pe străinii veniți să muncească cinstit în România cel puțin la fel cum vrem să fie tratați românii care merg în străinătate. Acestea trebuie să includă:

• Un tratament corect, egal cu al lucrătorilor români, pe durata contractului, și mai ales măsuri concrete pentru prevenirea exploatării;
• Acces la toate beneficiile care derivă din statutul de angajat legal, inclusiv asigurări sociale, asigurări de sănătate și pensii, adecvate pentru situația lor;
• Mecanisme de integrare pe termen lung pentru cei ce vor să contribuie la societatea românească: după doi ani de contract (durata obișnuită pentru lucrătorii temporari), deja au început să cunoască limba, legile și cultura locală, plătesc taxe, deci pot să aleagă să rămână pe termen lung.

Ce prevede Strategia Națională privind Imigrația?

Spre deosebirile de documentele similare din anii precedenți, Strategia Națională privind Imigrația 2021-2025 se preocupă și de situația lucrătorilor din țări terțe. În analiza de context, Strategia recunoaște că există o presiune din cauza deficitului de lucrători pe piața forței de muncă și că ne așteptăm la creșterea numărului de lucrători străini în România. Această așteptare s-a și concretizat în cifre: numărul de permise de muncă estimat pentru anul 2022 de către Guvern este de 100.000, mai mult decât dublu față de anul trecut. Din experiența anilor anterior, acest număr poate chiar să crească pe parcursul anului, pe măsură ce apar noi locuri de muncă neocupate.

Strategie are în vedere mai ales răspunsul la cerințele pieței de muncă, prin obiectivul specific A.2: „Simplificarea accesului pe teritoriul României a străinilor, în scop de angajare în muncă/detașare și dezvoltarea sistemului de acces al investitorilor proveniți din state terțe pe piața din România”. Direcțiile de acțiune sunt:

• Analizarea permanentă, de către instituțiile competente, a pieței forței de muncă autohtone și stabilirea contingentelor anuale de lucrători nou admiși pe piața forței de muncă din România, în funcție de nevoile identificate;
• Avizarea/negocierea unor acorduri bilaterale cu țări terțe interesate în admiterea propriilor cetățeni pe piața forței de muncă din România;
• Stimularea angajatorilor în scopul încadrării în muncă a cetățenilor proveniți din state terțe, care și-au finalizat studiile în România;
• Acordarea de facilități prin scutirea de la îndeplinirea unor condiții la acordarea vizei de lungă ședere/sau prelungirea dreptului de ședere în scopul desfășurării de activități comerciale.

De asemenea, în cadrul obiectivului specific A.3. (prevenirea migrației ilegale), una dintre direcțiile de acțiune este: prevenirea exploatării prin muncă a angajaților străini.

Dintre așteptările legitime și raționale pe care le-am subliniat în secțiunea anterioară, doar primele două și doar parțial sunt îndeplinite:

• Negocierea unor acorduri bilaterale și mai ales acțiunile de prevenire a exploatării în muncă pot asigura un minim de siguranță, dar ar trebui completate de măsuri de afirmare a drepturilor, spre exemplu verificarea permanentă a condițiilor de cazare, asigurarea că veniturile sunt egale, colaborare cu sindicatele etc.
• Nu există o preocupare pentru asigurarea de drepturi egale. Practic, angajații străini nu beneficiază de sprijin direct și măsuri specifice pentru asigurarea accesului la servicii publice.
• Singura preocupare pentru integrare pe termen lung se referă la absolvenții de studii în România. Aceasta este o măsură binevenită, dar ignoră cu totul posibilitatea de a integra pe termen lung lucrătorii temporari.

CDMiR va continua să monitorizeze cum sunt implementate aceste măsuri.

Un caz special: situația refugiaților din Ucraina

Războiul din Ucraina a adus în România un val de refugiați. O parte dintre ei doresc să rămână temporar în țara noastră. Aceștia au o situație specială: le este recunoscut statutul de refugiați și primesc protecție umanitară, pentru trei ani, conform unei decizii luate la nivelul Uniunii Europene. Prin urmare, ei beneficiază de toate drepturile, similar cu cetățenii români și nu li se aplică observațiile de mai sus.

 

—-

Coaliția pentru Drepturile Migranților și Refugiaților (CDMiR) monitorizează implementarea Strategiei Naționale privind Imigrația. Vom informa publicul periodic, prin articole pe această temă.

Începând cu aprilie 2021, activitatea Coaliției este sprijinită prin proiectul CDMiR: o viziune comună pentru integrarea migranților și refugiaților.

Proiectul este derulat de către Fundația Consiliul Național Român pentru Refugiați, în parteneriat cu Centrul pentru Inovare Publică și Asociația Novapolis – Centrul de Analize și Inițiative pentru Dezvoltare, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org .

Lucrăm împreună pentru o Europă verde, competitivă și incluzivă.